În nostalgia verii a rămas
Frumoasă amintire fără glas
Doar chipul tău ce vântul rău
Îl spulberă cu fiecare pas
Pe plaja unde-am râs de-atâtea ori
Am dat speranţe viselor din zori
Dar n-am ştiut şi n-am crezut
Că soarele se va ascunde-n nori
Fiindcă m-a, m-a, m-a vrăjit o stea
Ce mi-a dat lumină-n noaptea mea
Fiindcă m-a vrăjit un vis
Dar ziua a venit, visul s-a stins
Aştept din nou acum în ceas de seară
Iubirii mele steaua să-i apară
Dar ea s-a dus şi a apus
Lăsându-mi amintirea dintr-o vară |
|
