Dimineaţă senină, poem de lumină
Te trezeşte din somn surâzând
Se ridică şi norii, apar trecătorii,
Şi ziua te găseşte visând
Eşti la vârsta la care tot răul dispare
Şi tot ce îţi place iubeşti
Ochii-ţi limpezi ca cerul dezleagă misterul
A tot ce în cale-ntâlneşti
Dimineaţă-nsorită
Fii binevenită
În ochii tăi mari visători
Te aşteaptă o lume să faci lucruri bune
Din ale inimii comori
Eşti prieten cu vântul, eşti stăpân pe cuvântul
Ce-ţi deschide din mers orice drum
Eşti aidoma zării, prieten al mării
Viaţa totul ţi-oferă acum
Doi ochi negri de fată îi vezi doar odată
Şi rămâi veşnic în umbra lor
Poate-i prima iubire, poate-i o amăgire
Dar ţi-e inima plină de dor |
|
