Încet, încet se face-n mine seară
Mă învelesc în umbre tot mai grele
Iar părul meu cu fire de prin stele
E-o licărire gata să dispară
Când n-oi mai fi cu visurile mele
Prin încăperi cu pleoapele de ceară
Se vor roti priviri de primăvară
Ţesând lumini pe vechile perdele
Doar versul, versul încrustat în rând
Va fi la fel cum l-am lăsat plecând
Va fi atunci o nouă aşezare
De lucruri şi-amintiri în rama lor
De tomuri dragi sau fără căutare
Şi-un alt văzduh plutind peste covor |
|
